Daca iti place , urmareste prin mail , scrie-ti mai-lul si da submit!

Inscrie-te pe blog :

joi, 30 septembrie 2010

Momente.


Nu intodeauana suntem atat de perfect ..cu parul drept..ochii limpezi..ras colorat[binedispus]..Si toata ziua zambet dreapta raset stanga.Trece ziua fara pic de greutate ,pur si simplu nepasatoare!


Sunt nopti ,dimineti,cand ti-e frica de lumina,de tine, de lume si ai parul ciufulit,ochii inecati fata melanolica..nostalgica..trista etc

Atunci poate ca este o zii cand iti pasa, o zi mai proasta, o zi plina de nervi..si chestii care
te fac sa fii asa..

Deci:
Cateodata mai cade si o lacrima
Pe fata ta nepastaoare
Atunci cand numai devii
Un oarecare!

joi, 23 septembrie 2010

Iluzie


Pe gresia rece..
Piciorele stau goale,intinse usor...
Iar mana-i moale si-o indreapta ,
Pe oglinda ce sta nemiscata...
Îşi vede fata plină de stropi de apă,
Îşi vede machiajul curgand fără incetare,
Parul zburlit,si fire de par atarnate,
Atat de ..dezordonate..pe fata ei fină care,
Sclipeste ca o lumanare...

Firavă..gingaşă
Aşteaptă luceafărul de noapte,
Sa-i citească cu glas duios o poveste din carte..
In negrul camarei pustie,
Doar ea si oglinda e vie..
Sta nemiscata acoperindu-si
Trupul nepătat
Cu o pînză ...

Afara e toamna..
Iar in cămară ,
Isi face loc o frunză, adusă de vant..ca pe o muză.!.

Luna plină e ascunsă între norii,
Inegriti de mania lumii.
''Ea'' Tot acolo sta
Si aşteaptă ....
Ar mai vrea sa-si vada chipul inca odată
In oglinda fermecată..
Dar nu are nici o sursa de lumina!
Ah, Luna!,
Lumina ei atat de fantastica
Isi face o poteca,in cămară nostalgica
Deodată apare,
In oglindă .. o mana cutremuratoare,
SE vede o strînge tare .. de gîtul moale,
O simte el fara incetare
E crede ca moare..
Se inspaimanta..se încruntă
Si spune cu voce tare:

''Nu nu se poate,
Eu sa fiu un trup cu un suflet..atît de departe?
Lasa-ma fiinta necurată..''
Privirea ei înspăimîntată,
Se îndreaptă in oglindă.
Ea vede si crede,
Ca mainele o lasa fara suflare.
Se inspaimanta,
Nu se poate, lasa înfrîntă
De demonii luaţi din univers..
Venind sa ia din inima sa
Puritatea.

Cu lacrimi insangerate ,
Sparge olginda,
Cioburi cate sapte sar departe..
Se simte uşurată ..
Biata fata!
Era singura tristă ,
Ca si-a pierdut luceafărul de noapte...

Dar stai ce se vede?
Umbre atat de negre ?
Caci iluzia din oglinda sa
Disparu-se odată cu distrugerea...
Mirata..extenuata..cu ultima suflare
Întreabă uimitoare..
Cine esti ..si ce doresti?
''-Sunt eu al tău luceafăr blînd..
As vrea sa te incant,
Cu o floare sau o cîntare..
Suflet al tău nevinovat,
Nu te-ai lăsat de demon luat!
De aceea pura creatura
Te vreau inapoi!''

Odată cu această faptă,
Se lasă copleşită
Purtată linistita
De luceafărul de noapte..spunandu-i mii de şoapte...





duminică, 19 septembrie 2010

Rasarit,


Eul:E dimineata
Un aer rece in plamani respiri fara zgomot
Vezi din fundul marii, esind pe unda carariii,
O flacraca rosie cu sageti duioase..
E liniste, doar marea se ude, izbindu-se de stanci nude
Cerul se inroseste..
Lumina te invioreaza
Caci in fata ta a prins viatza o raza!
Mai stai fotografiezi acest minunat cer inflacarat!
De odata se vede ...

Cititor:Ce anume?
Caci ma tii in suspans
Caci imaginatia mea e dusă departe
Eu nu pot sa-mi inchipui cerul pe moarte?!?
In flacari tot
Murind fara un strop de..de..lacrimi..
Caci in creatia mea
Nici plansul nu are ce cauta ..
Flacarile il ard si nu poate..lacrimi..sa curga in soapte...

Eul:Stai cititor creativ,Esti atat de ideativ
Eu vorbesc de o stea
De flacara ce iti da lumina
De ''el'' ,cel care ne ajuta sa traim
E atat de frumos cand il vezi din mare rasarind
Cum isi face carare pe unda marii
Cum se joaca cu razele, si celelalte stele!
Soarele...marele rege!




sâmbătă, 18 septembrie 2010

Chestii


!..!..In lumea asta in trecutul nostru,la fiecare pas, in fiecare secunda,intr-o clipa..ne vedem trecutul ,o amintire..pe noi, dar stim oare ca trecutl nu este format numai din amintiri nostalgice?..De ce sa nu radem cand ne amintim de partile hazlii din viata ..sa radeam cu lacrimi de bucurie caci asta trebuie sa simtim..!..!

?..?..Ne intrebam deseori de ce marea e asa albastra..cine suntem..si ce e cu noi?.. dar nicioodata nu putem sti asta si chiar daca constientul este in mintea noastra noi tot intrebari absurde punem..Suntem atat de incercati in fiecare zi suntem niste tineri/adolescenti fara minte..care judecam dupa regulile noastre fara sa gandim macar o secunda cum pierdem timpul cu chestii atat de onutile..atat de cretine!.. Intrebari...intrebari si iar intrebari.. atat d emulte? Nu ar trebui sa tacem si sa lasam pe cel ce ne vorbeste sa-l ascultam, nu ar trebui sa fim capabili sa intelegem ce trebuie sa facem fara a pune intrebari...?

Cerem :Provocari
Punem:Intrebari
Dam:Porunca
Atat:Stim sa facem!