Daca iti place , urmareste prin mail , scrie-ti mai-lul si da submit!

Inscrie-te pe blog :

vineri, 25 mai 2012

Infect

 Îmbâcsite cuvinte se înghesuiesc în a mea minte. 
 Vreau să te iau de pe un coridor, de pe-o bancă 
 Să te instalez din nou în gânduri , să te veghez. 
 Să analizez , să-ți iau pulsul și să te înec în iubire. 
 Ce crud! Atât de mult aș vrea să uiți de respirație. 
 Sufocandu-te doar în iubire ca o revelație. 
 Să-ți împletesc mâinile de cerul senin 
 Și-atunci ai să vezi cum îl umpli de venin. 
 Ai să vezi tu , cum îl  înnegresti  .
 Da! tu , tu ca o noapte ești. 
 Te vei stidi de tine , dar nu mi-e milă. 
 Cerul va fi oglinda ta , te voi lăsa.. 
 Te voi lăsa în reflecția "urâtului". 
 Doar așa vei vedea rămășițele de iubire 
 Ce vor să-ți salveze a ta pieire. 

joi, 17 mai 2012

Diferit

Rămăşiţe din noi ies la suprafaţă.
Suntem noi încă în viaţă
Dar nu acelaşi noi ce râdeam
Un noi care ne strangulăm cu ce simțeam.
Diferit.

luni, 30 aprilie 2012

Taci , știu că minți.


 În razele unui soare fericit ,pe iarba ce abea a înverzit 
 Îmi las ușor trupul și privesc spre cer , mă gândesc și sper.. 
 La ce? la oamenii ce aleargă în jurul meu , spunând mereu: 
 Că sunt sinceri și onești și doar pe ei tu să-i iubești.. 
 Asta-i doar concepția lor , să nu-i crezi , nu știu ce vor .
 Nu ești tu demon, să faci îngerii să plângă , ei vor doar s-ajungă 
 Lângă tine , s-au puțin mai departe, în inimă ta , să ți-o sfâșie apoi să uite. 
 Atâtea cuvinte , suspine regrete , doar fiindcă oamenii nu știu să ierte .
 Atâtea vorbe și suflete atârnate ,  fiindcă oamenii știu doar să spună:  
 O simplă MINCIUNĂ.  

marți, 24 aprilie 2012

Tăcere..


 Atât de tare urlă cuvintele tale , se plimbă pe cărările creierului meu  , când se așează , e atât de dureros , atunci ochii se inundă , dar eu? eu nu vreau să-i golesc , înghit în sec , zâmbesc și le las pe ele , aceste cuvinte , să se plimbe pe alee. Nu am semne care indică aceste cărări, ci doar o oprire numită gunoi , dar ele nu vor să se arunce acolo ele vor să-mi străbată mintea prin miile de cărări ce le-am făcut cu timpul , vor să-mi străpungă treptat , să-mi chinuie simțurile.Se zbiară fiecare cuvânt și aud ecoul și totuși e tăcere între noi. Acea tăcere zgomotoasă , atât de absurdă încât țip și spun : 
 -Dispari! 
 Dulce uitare ,oh dulce fericire ce încerc să mi-o exprim , fi alinul meu pentru această tăcere , atât de grea , acea abținere atât de ruginită. 
  
  
 Și totuși tu ai greșit.   
 
  

luni, 23 aprilie 2012

Fi și tu ca el.

 Ce vesel e acest soare , câte speranțe 
și promisiuni îmi inspiră , e atât de strălucitor , altruist și cuminte.
Stă acolo singur , dându-ne nouă căldură , o căldură imensă uneori ,  
alteori e bolnav  , ne-o distribuie tuturor în mod egal  
și fără a-și pune întrebări de genul:- ''de ce atât de singur?'' sau 
să exclame ''-ce viață am!''
Daca este un nor , se implică în război îl constrânge iar deseori înfrânge ,
 alteori pierde dar niciodată nu renunță. 
Mereu același EL luminându-ne ziua , făcându-ne veseli și dându-ne multă căldură. 
    Și noi ar trebui să fim ca soarele , niciodată să nu renunțăm ,să oferim iubire iar orice obstacol  să arate ca o    .provocare.





  Cu drag I.           

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Doză.


Acelaşi cutremur se abate asupra 
, pielii mele , esenţa aceia inhibată  cu praf se scutura încet .
Aştept cu nerăbdare un timp drept , un timp  ...
 îl aştept cu acea doză prea aglomerată cu simţuri 
și arome vechi , dar cunoscută..
Atât de filozofic sunt aceste cuvinte mâzgălite , așternute
 parcă pe-un covor al primăverii , un covor cu diferite flori.


Am aflat ca ura și timpul iți vor demonstra ca nu știai ce drog aveai  întradevar ascuns în vene, iți vor arăta ca de fapt simțeai o iubire prea recentă , prea dezolantă.
Doar iubeai , prea mult un trecut.
O doză prea mare pentru un suflet pierdut.


vineri, 20 aprilie 2012

O fată ca ea.



Vârsta ei nu contează fiindcă oricum e ca un copil , zâmbește ca un copil , fiindcă îi place să fie încă copilă , e un copil , dar în același timp matur la lucrurile serioase.
 Zâmbetul ei umple orice încăpere ca o simplă rază de soare , îi plac lucrurile simple și mici dar inacelasi timp câinii mari și marea.Privirea ei e necontrolabilă , cu ochii mari căprui te privește necontenit  , așteptând parcă să-i zâmbești sau să-i dai un semn , ceva în gen ''-Te văd!''
 Dacă a iubit ? Ea iubește orice , iubește primăvara când copacii sunt înfloriți , iubește ploaia , iubește pisicuțele când se alintă pe la picioare , iubește lumea zâmbitoare , iubește să enerveze persoanele dragi , te iubește pe tine , tu care citești aceste rânduri.Nu-i place să-și arate iubirea sa față de un anumit ''el'' decât când e foarte sigură că iubirea ei e împărtășită , să nu îi încerci iubirea vorbind de altă fată , să nu-i încerci iubirea printr-un nici un fel fiindcă îți va arăta dispreț , compatimere dar niciodată iubirea sa.
 E o mare visătoare, visează cu ochii deschiși înainte de culcare , uitându-se la apus , ascultând o melodie  , știe cu exactitate unde vrea să ajungă în viitor , dar totuși visează , visează necontenit la lucruri mărunte nebănuite.
 E tristă? Da este uneori , are o cameră acolo în sufletul ei tristă , când ușa aceea se deschide , devine ''nașpa'' , atunci e cel mai bine să o îmbrățișezi  fără să-i spui nimic , atunci e cel mai bine să o ții de mână și să-i zâmbești , să-i spui că e minunată și că copiii plângăcioși sunt atât de scumpi, să o pupi pe frunte , fiindcă atunci ea îți va zâmbi și va închide acea ușă.
 Ea nu dezamăgește iar dacă a făcut , a făcut-o fără voia sa , întreab-o de ce a greșit și atunci o să-ți dai seamă că ea nu dezamăgește.
              Dacă o vei întâlni pe ea , cuprinde-i trupul în brațele tale , ia-o de mână și nu-i da niciodată drumul ,ai grijă de ea, nu o pierde...

 De ce?
 Vei vedea de ce...





                                                                                     Cu drag , Ea ( I ).

joi, 19 aprilie 2012

Gânduri.








O plimbare cu pași mici , subțiri , într-un oraș ...E atât de izolat și monoton , neaglomerat și superficial. 
 Acum câteva zile era atât și atât de îmbâcsit cu oameni , mașini și oricare alt mijloc de transport [aici se adaugă și picioarele] ... dacă vroiai să iei aer proaspăt și să faci o mică plimbare  în lume, mai bine o făceai cu gândul sau în mijlocul unei păduri .  
 Nu am nimic cu lumea , dar așa se întâmplă de fiecare sărbătoare , toți se aglomerează pe ultima zi cumpărând niște nimicuri de care ne bucurăm și ne entuziasmam atât de mult și atât de tare ... ce pofte!..Nu sunt o credincioasă , dar e sărbătoare! , nu e nuntă unde trebuie să mănânci mult și să dansezi , e o srbatoare care ar trebui să ne bucure sufletul. 
 Ce ar fi să ne îmbrăcăm cum e și sufletul nostru? Nu cred că ar există haine pe mărimea noastră sau modelul nostru. 
 Sunt doar niște gânduri .




Cu drag I.

Singur.





 Deși mă înconjoară 2 miliarde de oamenii , mă simt atât de singură , atât de invizibilă , o lume atât de orbită de succes uitând de persoane pe care le iubesc și de care sunt iubite , mă întreb adesea , de ce cauți iubirea și totuși te simți singur? 
    De ce?   
 Fiindcă în timp ce tu o cauți ea deja te-a găsit , dar tu nu o vezi fiindcă ești orb în căutarea a ceva inexistent.  "Vântul e ca iubirea , nu o vezi dar o simți" 
    Fiindcă în timp ce tu stai în pat plângând la un film romantic , altul se uită din 5 în 5 minute să vadă dacă ești pe messenger. "Unde cauți tu iubirea , nu știi că-i aici?" 
     Fiindcă singurătatea e doar un aspect din simțurile noastre , un alt sentiment ce trebuie înlăturat , dar noi ne complacem. * Nu vreau să stau să plâng , vreau să zâmbesc și să înving , o noua zi.* 
  
     Te simți singur? Ai idee câtă lume te așteaptă să-i zâmbești , câte persoane te așteaptă să le îmbrățișezi ,știi tu oare că o noua zi e o nouă zi plină de iubire divină? 
     Singurătatea e doar un aspect în care ne complacem. 

miercuri, 18 aprilie 2012

Picături de ploaie.


 Vreau să desenez cu cretă 
 O picătură de ploaie din cerul vid 
 Dar nici una nu e concretă. 
 E doar o picătură incoloră , insipid. 
  
 Umbrelă scut al trupului meu 
 Mă ferește de ploaia inofensivă 
 De ce o las să mă oprească mereu 
 Să simt bucuria ploii?De ce mă las captivă? 
  
  
 Ploaia ne șterge pașii ascunși în noroi 
 De-ar șterge și tristețea de pe chip 
 Și ne-ar face mai zâmbăreți mai vioi 
 Am fi diferiți ,  și am ieși afară din noi. 
  
 Zâmbește , copile , tinere sau adultule 
 Lasă ploia trupul să ți-l inunde 
 Dansează ca picăturile de ploaie pe asfalt 

 Fii tu schimbarea , nu fii ca celălalt. 





miercuri, 25 ianuarie 2012

început.


Am început sa şterg, praful de pe noptieră,
Gândindu-mă la pagini rupte din atmosferă.
Să mătur cenușa căzută din sobă
Sa-mi strecor o nouă garderobă.

Să încetez, a-mi pune întrebări
Ascultând mai bine valurile unei mări.
Să-mi las , părul în  vânt
Sa revin cu picioarele pe pământ.

Trăind mereu în ținutul efermer
Nu-mi doresc decât să fug să pier.
De aceea vreau sa folosesc ca un scut,
Un nou început.